Arta dansului oriental este apanajul feminitatii, iar fiecare figura de dans are darul de a pune in valoare corpul si sufletul femeii. Miscarile de dans se realizeaza preponderent si provin mai degraba din abdomen si mai putin prin intermediul picioarelor, in timp ce pozitiile si miscarile specifice bratelor confera expresivitate si solemnitate. Tehnica esentiala consta in izolarea diferitelor parti ale corpului si miscarea lor in mod independent fie simultan, fie succesiv. Miscarile de baza sunt: shimmy (miscari foarte rapide - "tremurici"), ondulatii (de exemplu semnul infinitului, acel opt culcat, realizat cu soldurile), rotiri, valuri, piruete, ridicari sau coborari de solduri, pasi specifici ("pasul camilei") si transferuri de greutate de pe un picior pe celalalt ("giuvaierul").

                Muzica este de origine orientala din tari ca Egipt, Turcia, Liban sau Tunisia. Figurile individuale de dans se intalnesc pentru a forma un flux continuu pe calea melodiei, insa o importanta deosebita se acorda accentelor care trebuie punctate prin miscari corespunzatoare. In mod traditional, dansatoarele sunt desculte, pentru a mentine legatura lor cu energiile pamantului. Cel mai adesea, dansatoarele folosesc accesorii diverse ca: voaluri, zills-uri (sau "sagat" in araba), bastonul, sabia, esarfe, lumanari, tavi (cu lumanari), candelabru (pus pe cap) sau chiar un sarpe, fiecare cu o simbolistica aparte.